27-04-2015 Test & Review

The Edge

A ajuns el din timp și la mine, pentru o săptămână, dar în vria asta de primăvara, dacă mai întârziam un pic cred că puteam să trec direct la impresiile despre Galaxy S7. Mă rog, important e c-am apucat să-l tăvălesc puțin, suficient cât să pot exprima o opinie relaxată și fără obligații.

AND_3771
În ziua de azi, cel puțin în ceea ce privește categoria smartphone, totul s-a simplificat. Cum la tehnologie are acum acces toata lumea, singurul detaliu relevant în clipa de față mi se mai pare doar felul în care e folosită. Cu alte cuvinte, că să ating direct diferențiatorul principal, cum stă la capitolul foto/video?

AND_3775
Fotografia de mai jos (ca și cea de mai sus, din telefon, de altfel) folosește doar lumina unei veioze, cu un bec economic de 3,5W, în condițiile în care afară era deja întuneric beznă. Rezultatul? Focalizare rapidă, cromatică mai bună chiar decât o arată ecranul în preview, declanșare instantanee, claritate finală. Aș îndrăzi să spun că pentru prima oară Samsung a învățat lecția corectă.

20150324_183223
Este evident faptul că în comparație cu Galaxy S5 (ca să nu mai pomenesc de S4) vorbim de camere (ambele, inclusiv cea de față) mai bune. Ceea ce mi se pare esențial însă are legatură cu soft-ul, iar asta face cu adevarat diferența.

AND_3784
Galaxy S6 Edge înseamnă și un mare pare pas înainte, pentru Samsung, în ceea ce privește design-ul și finisajele. Marginile îți iau ochii și din orice unghi l-ai privi, telefonul tot frumos îți apare. A dispărut plasticul ieftin, dar o dată cu el, au dispărut și accesul la baterie și card-ul extern de memorie. Încă o dovadă că mai binele rămâne în continuare singurul dușman redutabil al bineului.

AND_3765
Mi se pare redundant să mai insist asupra felului în care face față distracției, fiind vorba în cele din urmă de un device super-premium. Cred însă că, mai ales datorită performanțelor foto/video care fac până la urmă diferența, în condiții comparabile de design, pentru prima oară iPhone are în fată un veritabil concurent.

AND_3776
P.S. Dacă țineți la investiție, vă recomand protecție sau multă grijă. Eu nu i-am testat limitele în sensul ăsta. Nu m-a lăsat inima. 🙂

 

11-02-2014 Personal

Interviul, încotro?

Am tot răspuns astăzi la interviuri, de când m-am instalat la butoane. Sigur, mă măgulește faptul că oamenii încă mai au întrebări pentru mine, deși s-au adunat între timp niște ani de când eu tot răspund. Dar asta nu mă împiedică să-mi pun din ce în ce mai des, singur, o întrebare. Oare cât va mai rezista interviul?

questioning
În condițiile în care există Facebook, Twitter, Instagram, Blog, unde zilnic expunem păreri în raport cu tot ceea ce mișcă și ne interesează într-un fel sau altul și unde oricine poate adresa oricui, direct, orice întrebare, mă întreb doar dacă genul, atât de la îndemână, nu riscă să devină cumva un fel de cooperativa munca în zadar?

 

13-01-2014 Personal

Back in business

Am lipsit și eu puțin. Mi-am răsfățat după cum urmează: copiii, soția și, cu voia dumneavostră, ultima pe listă, coloana. Pe ea încă trebuie s-o mai răsfăț o perioadă, căci abia s-a obișnuit.

Relax
Altfel, am revenit vesel din zăpezi, la întreprindere. Ceea ce înseamnă că de azi redeschid telefonul mobil, căsuța poștală și viața socială.

Pe această cale, le cer scuze celor care de-a lungul vacanței mele s-au lovit de-un zid, încercând să dea de mine. N-am făcut nimic rău în cele din urmă. Doar am fugit cu familia în munți, dar n-am otrăvit fântânile.

 

09-12-2013 Personal

3 zile, repaus total

Hai să fim serioși. Pe lângă adevăratele suferințe ale oamenilor din jurul nostru, cele două hernii de disc ale mele sunt așa, cel mult exotice. Sigur că nu e bine să le iei peste picior nici pe ele, dacă vrei să eviți un final tăios.

Dar, una peste alta, eu le-am luat în primul rând ca pe un semn, pe care, dacă nu l-am interpretat greșit, mă grăbesc să-l împărtășesc, covins fiind că ne privește pe mulți. Prinși în goana asta nebună de-a face lucruri, uităm de cel mai impotant detaliu, mai exact, uităm de noi.

2 hernii
Deși mă doare (la propriu acum), eu personal îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat semnul ăsta, la timp. Până la urmă, trei zile de repaus total, dincolo de faptul că reprezintă ceva absolut nou și neobișnuit pentru mine, înseamnă de-a dreptul un răsfăț.

Fie vorba între noi, Dumnezeu a fost chiar bun cu mine, limitându-se la două hernii, după cât “mi-am bătut eu joc de trupul meu”, în ultimii ani. Ca să nu mai spun că o astfel de afecțiune e cea mai bună dovadă că sunt totuși un om cu coloană vertebrală.happy

 

29-08-2013 Personal

Back to work

De întors, m-am întors. Vacanța s-a încheiat. Vă mulțumesc pentru răbdare și înțelegere.

Ma inclin
În curând mă reapuc și de scris. Însă încet-încet, să nu-mi stric mâna.

 

14-06-2013 Time out

Terapia Skiathos

Mi-am făcut un obicei. De câte ori văd pe geamul de la birou nori negri încercând să-mi întunece buna dispoziție nativă, deschid imediat iPhoto, la colecția Skiathos și mă uit timp preț de 10 secunde la fotografia de mai jos.

IMG_2280
Ziua mult așteptată o văd deja, in detaliu. Eu trezesc copiii, Olivia pregătește masa de dimineața, cobor bagajele, în 20 de minute suntem în aeroport, în 45 de minute decolăm si peste fix 55 de minute, charter-ul e pe Papadiamantis. De doar 15 minute mai am nevoie pentru a arunca bagajele în apartament și-n următoarele 5 minute, suntem toți pe plajă.

Lalaria Beach
Prima cafea o beau întotdeauna la Mariana. Am cunoscut-o acum 7 ani, când am fost vrăjit de înghețata ei de caimac, cu dulceață de cireșe amare. Astăzi n-o mai are în meniu, pentru că furnizorul de înghețată, care-o făcea în casă, a îmbătrânit și s-a lăsat de meserie. Iar cea pe care ar putea-o cumpăra acum din comerț “nu mai e cum o știe ea din copilărie”. Așa c-a renunțat. Dar cafeaua ei grecească are în continuare parfumul insulei de-acum 30 de ani.

IMG_2457
Încă n-am luat o hotărâre cu ce ieșim prima dată în larg. Cu canapeaua sau cu colacele. David și Luca încă dezbat aprins subiectul. Luca înclină spre canapea, căci riscul de-a cădea în apă de infim. David, dimpotrivă, ține cu dinții de colace. Pentru că în maxim al doilea viraj, “tati zboară”. Vasilis e oricum pregătit. Așteaptă doar un semn.

P1010104
Anul trecut mi-a spus pentru prima oară, în glumă.”De ce nu încerci și wakeboard-ul? Nu te-ai plictisit de ski-uri?”. Acum plecăm împreună de pe plajă, dar niciodată mai devreme de 9 seara. Ultima tură e întotdeauna pe întuneric. Și e numai vina lui, că nu s-a gândit la urmări, atunci când m-a întrebat.

P1010086
Cei doi frați (în alb) din fotografia de mai jos au un obicei. Se duc în fiecare dimineață, cu barca, la câțiva pescari “pe care-i știu ei” și aleg, personal, peștele pe care urmează să-l pregătească seara la Infinity Blue. În prima seară când i-am cunoscut, mi-am imaginat că n-are cum să dureze o cină mai mult de 2 ore. Mă rog. Fotogtafia de față am facut-o după vreo 5. Și asta doar pentru că unul dintre ei devenise, de foarte puțin timp, tată.

IMG_2391
E încă înnorat afară. Nu-i nimic. În Skiathos am văzut o singură dată ploaia, cu ochii mei, în trei săptămâni. Și-atunci pentru jumătate de oră. În rest a fost numai așa, ca pentru sufletul omului.

Îmi cer scuze dacă am deturnat pe cineva de la ritmul obișnuit al unei zilei normale de lucru. Îl mai rog doar, pe această cale, pe amicul Sakis să nu uite să pună totuși retsina la rece și, tot respectuos, rog norii să erupă odată într-o ploaie zdravănă sau să plece, căci dacă mai stau mult cu ochii beliți în prima fotografie, mă enervez și plec mâine.

IMG_2518