Prezicătorul
Îl cunosc de aproape 12 ani și de vreo 10 e producătorul meu. L-am coprupt mai întâi cu Marcă Înregistrată, după care l-am prins pe termen nelimitat cu ApropoTV. Abia săptămâna trecută însă s-a dat în fapt. Uitați-vă bine la el, căci nu l-ați bănui.
Marți, pe la prânz, a băgat capul pe ușa studioului și mi-a spus doar atât. Se califică Chelsea. Și te rog să reții că eu sunt suporterul lui Barca de mic. Fugi de-aici, i-am spus. Anul ăsta, în finală, se rejoacă El Clasico. Seara, după prima semifinală, am vrut să-l sun și m-a apucat brusc tusea.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e spaniol pursânge. E născut si crescut în Madrid, dar acum trăiește mai bine în România. Mi se rupe sufletul când îl văd cum suferă pentru Real. Așa că miercuri la prima oră, am încercat sa influențez astrele. Mi-am invitat personal producătorul la vizionarea semifinalei în condiții ideale. Palatul Bragadiru, ecran uriaș, proiectie HD, mâncare bună si bere la discreție, de la Heineken. Un singur lucru l-am rugat. Poate te gândești și tu mai mult la Real.
A primit cu bucurie invitația și-a onorat-o, normal. Și-a făcut puțin curaj c-o primă bere și-a pregătit o gustare, s-a mai răcorit cu încă bere după masă și mi-a spus așa. Acum, că mai sunt doar 10 minute până la începerea meciului, poți să-ți spun ce simt. Bate Bayern.
Trei suporteri ai lui Real Madrid au plecat totuși veseli după meci. Pentru c-au gândit ca Mihai al meu, au nimerit-o cu pronosticurile și-acum își fac bagajele să vadă finala, care pe Allianz Arena, care în Cape Town, tot pe banii lui Heineken.
Bere, dacă au mai rămas vreo 3-4 rezerve care n-au apucat să intre pe teren. Căci atunci când frigiderele se deschid liber, suporterii sunt gata să trecă peste orice rivalitate.
Doar eu stau cu inima ușor strânsă acum să nu mai nimerească Smărăndescu încă vreo 3 rezultate importante si să mă lase cu ochii-n soare pentru o casă de pariuri, cu piscină, în Bali.
Sinceritate și echidistanță
Dacă va trebui să aleg între orice altceva și cele două momente de mai jos, să n-aveți dubii.
Numai să nu-mi cereți să aleg între ele.
Doar o vorbă s-ă-ț-i mai spun
Când am publicat primul articol din seria “Oameni care mi-au marcat cariera”, am încheiat așa: “După 20 de ani de media, eu continui să învăț, iar el continuă să-mi predea.”
După doar primele 3 comentarii, a apărut un cititor care mi-a sărit direct la beregată că am scris “continui” și nu “continuu”. Mi-a oferit în schimb un val de argumente științifice în favoarea variantei pe care o agrea el. Cum estența articolului era cu totul alta și duelul “continui vs continuu” nu-și avea rostul, am modificat textul în sensul dorit de el, pentru că, oricum, ambele forme erau corecte.
Ieri, după publicarea celui de-al patrulea episod din serie, am găsit un nou mesaj blajin.
Dragă domnule Moisescu, încearca te rog să spui în vorbirea curentă aceste cuvinte: ”eu continuu să greșesc precum cei de la Academia Română care au hotărât că se scrie continuu în toate cazurile”! După aia te rog să spui “eu continui să scriu corect”, iar după aia fă te rog o comparație și vezi care sună normal: ”eu continuu” sau “eu continui”…
P.S.De ce mama lui proces verbal nu respectați regulile CORECTE din școala de pe vremea lui Ceau’???
Una peste alta, măcar două lucruri sunt clare:
1. Deși ambele variante sunt corecte, eu n-am dreptul să-mi aleg una dintre ele, pentru că inevitabil cineva îmi va sări la gât că n-am ales-o pe cealalta.
2. Cred c-a venit momentul să scriu în limba engleza, căci în limba română, orice-aș face n-o scot la capăt fără vânătăi.
Oameni care mi-au marcat cariera. Definitiv.
Era vara lui 1991. Am intrat în biroul lui improvizat într-un apartament de la etajul 4 al hotelului Forum. M-a luat direct. Am auzit că vrei să lucrezi cu noi. Ce știi să faci? Cred că știu să pun muzică. Păi, ia să vedem… Cum îl chema pe basistul lui Hendrix? Am crezut că glumește și că i-a spus cineva înainte că mănânc Hendrix pe pâine. Dar, cum îl întâlneam prima oară am zis să răspund serios. Noel Redding. Perfect. De azi înainte ești al meu.
Tot în ’91 am început și facultatea. Intrasem la matematică, din pură pasiune. Eram convins că radioul e doar o opțiune inteligentă de a-mi consuma altfel timpul liber. Lui nu i-am spus niciodată asta. Mai ales că, de prin anul al 3-lea am început să mă îndoiesc chiar și eu. Când îmi povestea în ședințele nocturne unde-o să ajung și ce-o să fac, mă gândeam că ori fabulează ori nu e în toate mințile. Mă uitam la el ca la un film SF. Când am avut însă niște ore la clase de-a 12-a și-am fost primit mai degraba ca DJ-ul de la ProFM și mai puțin ca profu’ care ne dă teză, am început să cad pe gânduri.
Mi-aduc aminte că-n primul an de ProFM mi-a cerut să-mi pregătesc cu grijă intervențiile, să mi le scriu pe hârtie. Așa c-am început să scriu. Mai intâi foarte prost. După ce-mi tot arunca textele la gunoi, am început să prind secretele. Mai târziu, am susținut în fața lui prima prezentare pentru un proiect din radio și mi-a rupt foile fără să le citească. A repetat gestul de încă vreo 3 ori, până m-a învățat și cum se face o prezentare. În primele luni de televiziune a fost, dacă nu singurul, în mod cert cel mai mare susținător al meu. A crezut în șansa mea, chiar împotriva convingerilor mele, care-mi spuneau că pot face orice, dar în niciun caz tv. Și-uite așa am juns să intru în cel de-al 22-lea an de când sunt al lui.
Mi-am amintit de-a lungul lui 2011 de oamenii care mi-au marcat cariera. De la Andrei Voiculescu și Bose Ovidiu Paștina, Dumnezeu să-l odihnească, până la Florin Călinescu. Deși încă de prin clasa a 9-a mă visam un bun și simpatic profesor de matematică, constat astăzi, cănd mă uit în urmă, că văd doar ProFM, Ora 7 Bună Dimineața, Te uiți și Câștigi, Dăruiești și Câștigi, Ministerul Comediei, Marcă Înregistrată, Românii au talent și, inevitabil, ApropoTV. Adică exact ce încerca el să-mi spună și nu-mi venea mie să cred.
Azi e ziua lui de naștere. În ce-l privește nu s-a schimbat nimic. După 21 de ani de media, el continuă să-mi predea, iar eu continuu să învăț. În ce mă privește însă, din ’91 până astăzi s-au schimbat cam multe. Și tot cam multe i se datoreză. La mulți ani, Adrian Sârbu.
Despre toleranță
Am înțeles. “Voi jurații sunteți de vină că Gigel și Tudorel au ajuns până aici. Ei nu trebuiau să treacă de preselecții și în niciun caz să ajungă în semifinala.”
Așa că doar întreb. De ce n-ar trebui să trec mai departe un concurent care în preselecție reușește să ridice sala în picioare, cu reprezentația lui?
Pentru că are vreun defect fizic?
Pentru că lucrează în salubritate?
Pentru că n-are serviciu?
Pentru că s-ar putea să-l considere cineva libidinos?
Pentru că nu cred c-a terminat nici liceul, deci este exclus să aibă studii superioare?
Pentru că pare un nebun?
Pentru că inventează propriile limbi străine pentru a-și duce la bun sfârșit improvizația?
Pentru că face parte dintr-o etnie, oricare ar fi ea?
Semifinala II. Ce nu s-a văzut.
Foarte dezamăgit Florin Limbovici de votul publicului. A fost primul care mi-a spus-o. A jucat și accidentat in semifinală, dar n-a vrut să devină un caz social, așa c-a ținut informația pentru el.
Sincer, am crezut c-o să fiu pus în situația de a alege în final între unul dintre talentele “neașteptate” și Gold Mask sau Adrian & Sorin. Trupele de dans chiar s-au străduit și nici nu mi se pare la îndemâna oricui ce fac ele. Ar fi meritat un loc în finală.
Mă bucur, de ce să nu recunosc, foarte tare pentru Vasile Godja. E genul de talent autentic care pare că nu face niciun efort ca să ne-arate de ce e în stare. Are ceva șanse să atenteze la cei 120.000 de euro.
Prietenii mei mi-au transmis după cum urmează. Jumătate n-ar mai fi vorbit cu mine deloc dacă nu l-aș fi ales pe Gigel Frone, cealaltă jumătate e profund dezamagită de alegerea mea. Îi înțeleg și pe unii și pe alții. Și eu sunt împarțit. O jumătate râde, cealalta nu. Cum mă-ndoiesc că unul dintre cei doi avea vreo șansă la marele și unicul premiu, de bine de rău, prezența lui Tudorel în Las Fierbinți e un câștig sigur, inclusiv financiar.
Omul a fost un domn și mi-a spus la ieșirea din emisie. Mă bucur că l-ai trecut pe Gigel în finală, pentru că el e sărac lipit pământului. Eu măcar am un serviciu bun. Nu știu dacă Frone o să câștige ceva de pe urma finalei, în afară de o nouă prezență pe scenă, cert e doar că Tudorel m-a asigurat, la despărțire. Andi, esti fratele meu și o să rămâi fratele meu toată viața. M-am scos. Deci să trecem la treabă. Paște fericit!
Comentarii
Andi on Twitter
- @PatrikDranciuc @CristianGog Desigur. Doar putina rabdare.
- @make2000 Take care. The Cure. Live in Berlin. Pe One HD. Dar sa nu mai spui nimanui.
- @inge_emin Si inca nu m-ai vazut pe gazon la Linkin Park. :)