15-04-2014 Apropo

The Road to Hell


Poate vi s-a mai întâmplat. Un târg de nunți, o cumetrie, o reuniune a unei corporații sau poate chiar o expoziție specială la MNAC, mă rog, una peste alta, e puțin probabil să nu fi ajuns măcar o dată în curtea Casei Poporului, așa cum ne-a lasat-o moștenire nea Nicu sau a Palatului Parlamentului, așa cum au preluat-o în gestiune adevarații câștigători ai revoluției capitaliste multilateral dezvoltate. O știți, aia mare, care se parcurge greu.

IMG_2421
Adăpostind Senatul României și Camera Deputaților, mă gândesc că e un loc prin care se cam perindă oaspeți străini de seamă și e posibil ca oamenii să simtă și ei că, odată ce-au trecut de porțile instituției, venind dinspre bulevard, intră practic pe un veritabil drum forestier. Sigur, lipsește vegetația aferentă, dar în schimb sunt amplificate fără dubiu senzațiile, indiferent de calitatea germana a suspensiilor mașinii.

IMG_2422
Știu. Nu sunt bani, România face cu greu față crizei, iar presa denigrează cu o placere aproape diabolică imaginea unei instituții eminamente serioase, care se străduiește din răsputeri să fie cel mai bun ambasador al țării. De-aia le și propun parlamentarilor aleși să ia atitudine și să ne arate cât de mult le pasă, dându-ne pur si simplu peste gură. Cum? Foarte simplu. Donând fiecare câte 2000 de euro pentru refacerea aleilor din jurul Palatului, care, fie vorba între noi, arată cam ca-n Iraq, după război.

IMG_2420
588 de parlamentari ori 2000 de euro de fiecare înseamnă 1.176.000 de euro. Fiind vorba chiar de banii lor și nu de ai noștri, ceva-mi spune că, pentru prima oară, licitația ar putea fi una corectă și lucrarea dusă la bun sfârsit, fără suplimentări ulterioare de buget. Ma rog, în speranța că n-apar peste noapte, în ecuație, bordurile.

 

11-02-2014 Personal

Interviul, încotro?


Am tot răspuns astăzi la interviuri, de când m-am instalat la butoane. Sigur, mă măgulește faptul că oamenii încă mai au întrebări pentru mine, deși s-au adunat între timp niște ani de când eu tot răspund. Dar asta nu mă împiedică să-mi pun din ce în ce mai des, singur, o întrebare. Oare cât va mai rezista interviul?

questioning
În condițiile în care există Facebook, Twitter, Instagram, Blog, unde zilnic expunem păreri în raport cu tot ceea ce mișcă și ne interesează într-un fel sau altul și unde oricine poate adresa oricui, direct, orice întrebare, mă întreb doar dacă genul, atât de la îndemână, nu riscă să devină cumva un fel de cooperativa munca în zadar?

 

27-01-2014 Advertising

Odiseea bărboșilor


Barbă, avem? După cum s-a văzut în ultimle zile, avem. Să ne cățărăm pe-o sfoară, putem? Putem. Să dansăm limbo, suntem în stare? Eu zic că suntem. Să desfacem o bere cu cleștele unui crab, ne pricepem? Aș zice că putem breveta chiar metode încă nedescoperite.

Să vorbim cu păsările, reușim? Mă rog, cu ajutorul lui Doru Panaitescu, cred că ne iese și asta? Să ne dăm pe balustradă, știm? Încă din fragedă copilărie.

Să dansăm trenulețul, să servim bere cu crosa, să jucăm step, nici n-are rost să mai întreb, de când post-producția poate rezolva, până la urmă, orice.

Păi, și-atunci, ce ne-ar fi împiedicat să jucăm chiar noi în noua campanie The Odyssey? Cu atât mai mult cu cât (mi se șoptește în cască), Heineken a folosit, în premieră, oameni obișnuiți într-o reclamă.


Nu mai spun că toți suntem legendari la câte ceva. Noi, românii, prin definiție.

 

22-01-2014 Personal

Emoții nocturne.


Am avut mari emoții și nu am putut să mi le controlez. Înaintea acestei partide, am fost foarte nervoasă și nu am simțit mingea deloc. Nu m-am putut mișca bine pe teren și nu am putut juca. Cam astea sunt momentele în care un sportiv chiar are nevoie de un antrenor.

TENNIS-AUS-OPEN
În țara în care oamenii mor cu lacrimile înghețate pe față însă, nu mă mai mir că Simona Halep şi Kinda Geza (cele mai recente exemple) au ales să se descurce singuri în căutarea marii performanțe, constienți fiind că sistemul nu numai că nu-i ajută, ba mai rău, îi încurcă.

Simona Halep 3
De câte ori punem ceasul să sune în toiul nopții, pentru a urmări meciurile unui sportiv român? De câte ori ne întâlnim cu astfel de emoții într-un an de zile? Măcar pentru asta (dacă ni se pare atât de la îndemână performanța de a ajunge în sferturile de finală, la Australian Open) ar trebui să-i mulțumim sincer Simonei Halep.

Simona Halep of Romania hits a return to Katarzyna Piter of Poland during their women's singles match at the Australian Open 2014 tennis tournament in Melbourne
Nu mi se pare niciun capăt de țară. E doar o înfrângere. În cele din urmă, o ilustrație a neputinței noastre de a susține performanța unor oameni, care preferă să se descurce singuri, muncind dureros de cinstit, în loc să zâmbească slinos, cerșind voturi sau să regrete că o tragedie a avut loc în timpul mandatului lor.

 

20-01-2014 Personal

Mulțumim, Geza!


Aș enumera doar atât: Statele Unite ale Americii, Canada, Finalnda, Suedia, Norvegia, Austria, Germania, Franța, Italia, Elveția. În total, 10 țări. Pentru care, deloc întâmplător, snowboardul înseamnă ceva. Ceva mai mult chiar decât înseamnă pentru noi fotbalul.

Dacă fiecare dintre aceste 10 forțe ar avea doar câte 4 atleți de top, mă întreb doar cât de dificil ar fi să dai unul dintre ei la o parte, pentru a te clasa în primii 40 din lume? Căci numai astfel poți ajunge la Olimpiadă.

Geza 5
A încercat imposibilul. Kinda Geza. Cum snowboard-ul era oricum viața lui, ce-avea de pierdut?

Am fost cucerit de talentul și atitudinea lui. În aceeași situație au mai fost și alții. Din fericire, printre ei, sponsori și susținători. Începând cu Federația Română de Schi-Biatlon, Primăria Miercurea Ciuc sau Consiliul Județean Harghita și terminând cu Burn sau Burton. La mulțumirile lui Geza, adaug și eu admirația publică pentru gestul lor, firesc de altfel.

Geza 1
N-a avut antrenor, n-a avut medic, n-a avut asistenți. A umblat de unul singur prin lume, în încercarea de-a strânge puncte. Pentru ca atât i-a permis bugetul pe care a reușit să-l adune. De-aici i s-a tras și porecla. The Lonely Rider.

Geza 3
Nu l-am auzit să se plângă niciodată. Nici din cauza diferenței de fus orar, nici din cauza celor 60kg de bagaj, nici din cauza accidentelor. A crezut până în ultima clipă în șansa lui și-a mers cu fruntea sus până la capăt.

Geza 2
N-a fost să fie de data asta. Încercarea însă a meritat toți banii. Pentru că datorită ei, snowboardul a devenit pentru prima oară un subiect în România. La televiziune, în presa scrisă sau pe net. Iar ăsta mi se pare, de departe, cel mai mare câștig.

De-aia mi-am și permis să spun în numele celor mulți care gândesc ca mine, mulțumim, Geza!

 

15-01-2014 Apropo

Inevitabil, un nou sezon


Nu stăm degeaba. Ne antrenăm. Ca să fim în formă la momentul potrivit. Aceeași echipă, aceeași zi, aceeași oră, același spirit.

Promo 19
Mulțumim Pescariu Sport&Spa pentru sprijin. Dăm un șpriț cu prima ocazie. Sau mai băgăm niște tracțiuni. Cum considerați că ni se potrivește mai bine, după ce vizionați clipul de mai jos.