21-08-2014 ApropoTest & Review

Artisan


Salut Andi,

îți scriu pentru că facem un proiect frumos, dar avem nevoie de ajutor pentru a-l face văzut. Îl cheama Artisan, e autosusținut și e despre oamenii care fac sau se apucă de artizanat într-o lume din ce în ce mai tehnologizată.

10348645_695647867175444_6203304479440681593_o
Primul episod e cu Răzvan Giurcăneanu, fost producer la Leo, care la 50 de ani s-a apucat să facă ciocolată artizanală, cum facea bunicul lui încă din interbelic.


Dulce proiect. Mi-e imposibil să nu-l dau mai departe.

 

20-08-2014 PersonalTime out

România aspirațională


În 2006, Andreea avea 15 ani, iar Alex 18. Iubeau teatrul, asta-i cert. Altfel nu-mi explic de unde curajul nebun și ambiția de a organiza, la o vârsta atât de fragedă, un Festival național de teatru tânăr, în chiar orașul în care nu există nici măcar un amărât de cinematograf, ci doar o biată casă de cultura. Orașul lor natal, Alexandria.

Casa de cultura Alexandria
Ca să ridice ștacheta de la nivelul complicat, la aproape imposibil, au mers mai departe și au făcut o prezentare, pe care i-au trimis-o lui Marcel Iureș, la Teatrul Act. Mărturisindu-i dragostea și cerându-i spirjinul. Ei, Andreea de 15 ani și Alex de 18.

Andreea Alex
Câteva zile mai târziu, când începuse să le devină tot mai clar că totul e doar o nebunie, sună telefonul. La celălalt capăt, o voce imposibil de confundat se prezintă: Bună ziua. Sunt Marcel Iureș. Am înțeles că aveți de gând să organizați un Festival de Teatru, în Alexandria. Sunt gata să vă ajut.

Marcel Iures
De atunci au trecut 9 ani. Marcel Iureș este și astăzi unul dintre mentorii festivalului. Andreei și lui Alex li s-au mai alăturat între timp și alți prieteni. Printre ei, deloc întâmplător, Cătălin Ștefănescu și Marius Manole. Ca să fie limpede pentru toată lumea că planetele se aliniză doar atunci când au un motiv întemiat s-o facă.

Shtanga Boyz
În cel de-al doilea an al Ideo Ideis, Andreea și Alex au constatat că nu se pot descurca în absența unei echipe care, printre multe altele, să ridice și să coboare decoruri. Așa s-a născut Shtanga Boyz. Mai mult decât un grup, un spirit. Bazat exclusiv pe voluntariat. O să dau un singur exemplu, elocvent. E medic neurochirurg, în Iași. Două săptămâni pe ani își ia concediu și vine la Alexandria, ca să ridice și să coboare decoruri. Alături de prietenii lui, la fel de minunați și ei, din Shtanga Boyz.

_MG_0662
I-am cunoscut pe toți, tărziu în noapte, în prima seară a povestitorilor, la cea de-a 9-a ediție a Ideo Ideis. Și n-am făcut decât să-mi întâresc convingerea. Că numai așa putem supraviețui. În comunitați mici, reunite în jurul unor pasiuni comune. Trăind aproape în ilegalitate, în marea debandadă generalizată. Adunați in teatre conspirative, convinși fiind că speranța moare ultima. În România aspirațională.

 

13-08-2014 Time out

Mozaic Jazz Festival


Sigur că-ntr-o țară mică mesele-s puține. Dar atunci când mesele încearcă să fie vesele, găsesc că țara chiar merită vizitată. Mă refer desigur la România, cu precizarea că e vorba, din nou, de cazul particular al Sibiului, un oraș cu deja serioase antecedente culturale.

Cum teatru am avut, la FITSibiu, sper să nu vă surprindă o foarte proaspătă ofertă în materie de jazz. Ar fi al doilea festival într-un oraș care poate duce, cu doar un mic efort de comunicare în plus, poate chiar mai multe. Dacă lumea tot a învățat drumul.

Poster-Trilok
Trilok Gurtu Band este doar primul cap de afiș al Mozaic Jazz Festival. Vor mai fi încă două (de asta pot să vă asigur de pe acum), dar îi las organizatorului plăcerea să le anunțe personal, după ce ne vom fi bucurat îndeajuns de primul. Pentru cei care doresc să întărească rândurile comunității, am cea mai bună veste. Biletele s-au pus deja în vânzare în rețeaua Eventim. Mostra cu Trilok Gurtu Band de mai jos e din partea casei.

 

11-08-2014 PersonalViata

Zece


Am plecat și eu 3 săptămâni în vacanță cu familia, ca omul. Asta explică pe undeva de ce mobilul meu respingea automat orice apel, iar mail-urile urlau degeaba în pustiu. Am făcut-o pentru ăia mici, cum se spune. Pentru copii. Sper doar că n-am scos pe nimeni din sărite. Ce pot să vă asigur, e că ai mei s-au bucurat nespus.


Aseară, imediat ce m-am întors însă, nici n-am deschis bine televizorul și ce-am constatat? Că v-ați cam făcut de cap în lipsa mea. Păi așa ne-a fost vorba?!

 

22-07-2014 AdvertisingPersonal

Maratonul GLA


În calitatea mea de fericit conducător al unui Mercedes-Benz GLA, am privilegiul să dau startul unui strașnic concurs. Mă rog, cum avem de-a face cu un adevărat aventurier, n-ar trebui să vă mire dacă provocarea are, pe undeva, parfum de orientare turistică. Deși, sigur, “turistică” reprezintă pentru România încă o valoare aspirațională.

GLA 1
Nimic foarte complicat, de fapt. Prin intermediul unei simple aplicații, pe pagina de Facebook Mercedes-Benz Romania, cine îndrăznește, cine mai poftește, va fi invitat de mine, de Costin Giurgea si de Tudor Bratu într-un adevărat tur virtual al țării, pe șosele intens circulate, dar si pe drumuri probabil complet necunoscute.

Maratonul GLA
Fiecare loc prin care am trecut, eu sau ei, va fi marcat cu o fotografie și un indiciu. După cum ne-am priceput și noi, în cazul pozei și după cât ne-a lăsat inima, în cazul indiciului. Ca să n-aveți impresia că vrem cumva să vă scoatem la o lecție deschisă de geografie, o să mergem pe varianta întrebare / 3 varinte de răspuns. Ar trebui, nu cred că mai e nevoie să insist, s-o alegeți pe cea corectă.

GLA 2
Asta dacă, desigur, doriți să câștigați accesoriile Mercedes-Benz, puse la bătaie în fiecare săptămâna sau marele premiu, un week-end într-una dintre locațiile curprinse în tur, în cadrul unui test-drive pentru o întreagă săptămână cu GLA-ul, pe care vi-l voi înmâna personal, cu tot cu secretele descoperite deja de mine.

Indiciu 1
Ca să începeți cu dreptul (pe accelerație), primul indiciu are legătură cu străzile aglomerate și virajele strânse. Și nu, nu e vorba de Monte Carlo.

 

16-07-2014 Time out

North Sea Jazz Festival 2014


Pănă se adună oamenii, e o liniște în oraș de te-apucă depresia. Doar bicicletele ce mai zburdă în stânga și-n dreapta, dar mai mult central. În rest vreo două străzi mai animate de prezența unor cârciumioare extrem de șic și câteva pietonale, pe care n-ai ce căuta dacă n-ai dat în patima shoppingului. Dar măreția lui Ahoy Center, chiar și în așteptarea valului, te previne cumva cu privire la dimensiunea lui North Sea Jazz Festival. Probabil cel mai mare festival de jazz din lume.

Ahoy
În cel de-al doilea week-end din Iulie, vineri, la 4:30pm se schimbă complet placa. Tot Rotterdam-ul începe să miroasă a jazz proaspăt, te ciocnești de muzicieni uriași la tot pasul și, practic, timpul începe să curgă într-un cu totul alt ritm. Cât despre spațiu, nu cred că e nevoie să mai insist. E greu să-l mai găsești liber, când sold-out înseamnă de fapt 75.000 de vizitatori, în 3 zile.

Tigris
Scena asta mică de mai jos te întâmpină la ieșirea din metrou. Ai fi tentat să treci repede peste ea, dacă nu te-ar lovi fix în moalele capulului nivelul la care se cântă până și-aici. Absolut întâmplător aceiasi muzicieni urcă 2 ore mai târziu pe-o altă scenă (una din cele 15, ale festivalului) alături de Christian McBride Big Band, dar asta nu mă mai surprinde de mult. North Sea Jazz e super-premium din orice unghi l-ai privi sau doar asculta.

Welcome
Am văzut și anul ăsta nume mari și foarte mari (Brad Mehldau & Mark Guiliana, Perez Patitucci Blade Trio, Kenny Garrett Quartet, Dave Holland Prism, Chucho Valdes & The Afro-Cuban Messengers) și-am descoperit, în săli mai mici dar pline de surprize, probabil viitoare nume mari și foarte mari (Derrick Hodge, The Ploctones, Alfredo Rodriguez).

Perez Patitucci Blade
Dar toate astea într-un ritm firesc, fără agitație, între două pahare de vin și-un curry thai, după o tură de backstage și o repriză de învârtit discuri single pe platane, cum se făcea odată, mai trăgându-mi sufletul într-o expoziție de artă modernă așezată strategic lângă Champagne Bar, mai încingând puțin palmele în fața unui band ambulant de suflători, cu tobe-n coadă.

Central Square
Se cuvine să adaug că anul ăsta am însoțit oficial proiectul Balako, care deși în programul festivalului a figurat ca un act cubanezo-român, pe scenă a expus folclor autohton vechi, convertit în jazz, cu influențe latine, așa cum de altfel ne stă nouă cel mai bine. De urmărit. Cu atât mai mult cu cât, după cea de-a doua zi de cumetrie, grupul a revenit acasă, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai.

Balako
Da, ați ghicit. Finala World Cup 2014 m-a prins fix în cea de-a treia zi de festival. Așa c-a trebuit să ratez Christian McBride Trio, pentru a prinde în direct victoria prelungită a Germaniei. Mă rog, au mai fost și alții în situația mea, după cum se poate vedea mai jos, iar McBride a fost artist in residence, deci oricum a cântat în fiecare zi măcar într-o formulă, așa că nimeni n-a suferit prea tare. Sigur, cu excepția fanilor Argentinei, care beau și ei la final, dar parcă nu tocmai veseli.

WorlCup Final
Una peste alta, e clar că nimic nu mă mai poate vindeca acum, după ce-am înregistrat și cel de-al 8-lea an de prezența neîntreruptă la North Sea Jazz Festival, în Rotterdam. E ceva de vis tot ce se întâmplă acolo și e mai bine s-o spun eu deschis acum, ca să stiți ce diagnostic riscați în timp, dacă vă face cumva cu ochiul.

Prism